BUBERIC (Scrophularia nodosa)

Familia:Scrophulariceae
Genul:Scropularia
Specii:nodosa
Denumire populara: brâncă, brânca-porcului, bubernic, buruiană de bubă, cartofe de gerrne, căpriţă, frunză de iarbă, grumăzare de porci, guşter, iarbă de trânji, iarba-porcului, iarbă neagră, iarbă sărată, poală, urzică
Parti folosite:partile aeriene, rizomiiPlantă erbacee, perenă, spontană, hemicriptofită, mezofită spre mezohidrofită, mezo-termă, la pH amfitolerantă, întâlnită prin păduri de foioase, tăieturi de pădure, pajişti, pe lângă garduri, tufişuri umede, marginea bălţilor şi pâraielor, de la câmpie până la regiunea montană. Genetic, 2n = 36.

Compoziţie chimică: părţile aeriene ale plantei contin alcaloizi, acizii ferulic, cinamic, vanilie, protocatechic, cumaric, cafeic, cinapic, hidroxibenzoic; diosmină, linarină, aucubozid, fructoză, glucoza, zaharoză, rafinoză, stachioză, dulcit, manitol, săruri minerale. Părţile subterane conţin acid cafeic, acid cinamic etc.
Toxicologie. Planta conţine saponine cu puternică actiune hemolizantă
Recoltare. Părţile aeriene ale plantei (Scrophulariae nodosae herba) se recoltează în timpul înfloritului. Se pot recolta şi rizomi (Scrophulariae nodosa rhizoma). Se scot din pământ cu cazmaua. Părţile recoltate se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Planta se manevrează cu precauţie pentru că este toxică. După recoltare, cei ce o manipulează se vor spăla bine pe mâini cu apă şi săpun.
Bioterapie. Părţile aeriene ale plantei au importanţă terapeutică pentru medicina umană şi veterinară. Are miros puternic, neplăcut. Principiile active au rol astringent, antihelmintic (mai ales tuberculii), antifebril, cicatrizant. Planta este folosită de medicina populară umană în tratarea anginei difterice, urticariei, amigdalitei, piodermitelor, plăgilor deschise, infla­maţiilor hemoroidale, în combaterea viermilor intes­tinali. Medicina veterinară etnoiatrică o foloseşte cu predilectie extern în tratarea plăgilor atone. Rar este folosită intern pentru tratarea de rujet şi pasteureloza la mamifere
Medicină umană.
Uz intern. Pentru tratarea anginei difterice, combaterea viermilor intestinali, adenitelor şi inflamaţiilor hemoroidale: decoct, din 1 lingură 15 g plantă uscată şi mărunţită la 1/2 l apă. Se fierbe la foc domol. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile. Pentru tratarea anginei difterice, urticariei, amigdalitei: infuzie din 1 ,5 g plantă uscată şi mărunţită peste care se toarnă 100 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 10—15 minute. Se strecoară. Se bea în cursul unei zile. în tratarea amigdalitelor se face gargară de mai multe ori pe zi, din care ultima seara la culcare.
Uz extern. 1. Pentru tratarea hemoroizilor: alifie, pregătită din pulbere rizom, rădăcină şi unt proaspăt. Se amestecă până devine o pastă omogenă. Se aplică local. 2. Pentru tratarea rănilor, nodulilor scrofuloşi, afecţiunilor cutanate: decoct, din 2 linguri (30 g) pulbere plantă, inclusiv, seminţele la 1/21 apă. Se fierbe 10— 15 minute la foc domol. Se strecoară. Se pun cataplasme pe noduli şi se masează, se aplică cataplasme pe răni şi zonele tegumentare cu diferite afecţiuni. Pentru tratarea reumatismului: decoct, din plantă uscată şi mărunţită. Se adaugă în apa de baie (baie medicinală). 4. Pentru tratarea piodermitelor şi plăgilor deschise: tinctura, din plantă uscată şi mărunţită, sau din rizom la care se adaugă spirt. Se aplică pe locul afectat.