BRÂNDUŞĂ DE TOAMNĂ (Colchicum autum­nale)

Familia:Liliaceae
Genul:Colchicum
Specii:autumnale
Denumire populara:bălură, blânduşcă, ceapa-ciorii, crimil-mâţii, ghicitoare, gâgâţele, jiorele de toamnă, ruscea de poiană, şofran.
Parti folosite:bulbul,semintele

Plantă erbacee, perenă, geofită, mezofită spre mezohidrofită, mezotermâ, slab-acid-neutrofilă, caracteristică pentru fâneţe, poieni, livezi din zona de deal şi munte, cu umiditate suficientă, dar fără apă stagnantă, pe soluri luto-nisipoase; întâlnită pe teritoriul judeţelor Cluj, Sălaj, Maramureş, Covasna, Harghita, Braşov, Prahova, Dâmboviţa, Argeş, Vâlcea, Gorj, în nordul Moldovei, Bucovina. Fitocenologic, încadrată în Molinietalia, Danthonio- Brachipodion. Ocrotită prin lege. Răspândită în Europa.
Compoziţie chimică: seminţele conţin alcaloizi (0,30—0,60%), între care predomină colchicina şi alţii similari notaţi cu A, B, C, D, E, F etc; alcaloidul F este un desacetil-metil-colchicină; glicozizi etc.
Recoltare. Bulbul (Colchici bulbus) se recoltează toamna după încetarea vegetaţiei sau primăvara până la pornirea în vegetaţie. Seminţele (Colchici semen) se obţin prin culegerea capsulelor, când au culoarea albicioasa cu un început de brunificare spre vârf. Recoltarea lor se face în august. Capsulele se usucă la soare puse pe prelate, pe timp urât se ţin în camere încălzite, bine aerisite. Se lopătează zilnic,pentru o uscare uniformă. Capsulele uscate se bat într-un sac, apoi se cern prin site cu ochiuri de 2—3 mm. Cele rămase se desfac cu mâna. După vânturare, seminţele se lasă la soare 1 —2 zile pentru uscare. Se ambalează în saci de hârtie. Se păstrează în camere uscate. Uscarea artificială, la 50C. Conţinutul în alcaloizi este mai constant în seminţe.
Bioterapie Plantă cu importanţă pentru medicina umană şi veterinară cultă şi etnoiatrică. Cunoscută încă din Antichitate, datorită toxicităţii sale. în Evul Mediu arabii o foloseau în tratarea gutei. în 1820, medicul englez Williams constată că seminţele ei produc aceleaşi efecte ca bulbul. Principiile active mai importante din bulb şi seminţe sunt colchicina, demecolcina.tiocolchicorida. Se mai remarcă zahărul şi acidul galic. Farmacodinamic: principiile active au acţiune antigutoasă şi anticanceroasă; au efect depresor asupra terminaţiilor nervoase şi totodată analgezic. Stimulent al peristaltismului intestinal. Colchicina se acumulează uşor în organism şi se elimină încet. Absorbită pe cale orală, străbate ciclul enterohepatic şi se fixează în majoritatea ţesuturilor, dar mai ales în mucoasa intestinală, ficat, rinichi, splină. Nu se fixează în miocard, plămâni şi muşchii scheletici. Eliminarea se face prin fecale şi urină. Acţionează asupra diviziunii cariochinetice. Opreşte mitozele în stadiul de metafază, determinând dublarea numărului de cromozomi. Tratarea celulelor vegetale cu calchicină favorizează poliploidia. Rezultă celule gigantice cu un număr multiplu de cromozomi. La celula animală şi umană opreşte diviziunea celulară în stadiul metafazic. Este utilizată în tratamentul leucemiilor, puseelor de gută acută şi subacută, reumatis­mului cronic. Măreşte secreţia biliară, intestinală şi urinară. Este contraindicată în nefrite. Demecolcina, este de 10 ori mai activă decât colchicina, şi este mai puţin toxică. Utilizare majoră în neoplasm. Acţiune inhibitoare a diviziunii celulare în limfopatii maligne, carcinoame dermice. Intervine citostatic. Tiocolchi-cozida este activă în tratamentul ascitei, al periplegiilor spastice şi al fenomenelor de rigiditate (Em. Gri-gorescu, I. Ciulei, Ursula Stănescu, 1986).
Medicină umană. Colchicină se adminis­trează bolnavilor de gută sub formă de comprimate, asociate cu milurit. Dozele se prescriu de medic. Profilactic, cu trei zile înaintea unor intervenţii chirur­gicale, bolnavilor de gută li se administrează câte 1,5 mg colchicină. în această doză (1,5 mg) dă rezultate foarte bune în tratamentul morbului lui Behcet. Colchicină intervine bine şi în boala Hodgkin. Expe­rimental s-a aplicat în terapia anticanceroasă. Empiric, florile se folosesc extern pentru tratarea reuma­tismului, degeraturilor şi grăbirea vindecării rănilor. Cu decoctul plantei se spală pe cap pentru creşterea părului.