ALUN (Corylus avellana)

Familia:Betulaceae
Genul:Corylus
Specia:avellana
Denumire populara:alunei, fundici, rânză, tufă.

Arbust foios indigen, spontan,microfanerofit,mezofit, mezoterm, acid-neutrofil, heliofil sau semiombrofil, rezistent la fum, întâlnit ca însoţitor frecvent al stejarului şi gorunului, în păduri de câmpie şi deal, unde participă la constituirea subarboretului, sau se instalează la marginea pădurilor de fag sau stejar, în luminişuri sau printre arbori cu coroană rară, pe soluri calcaroase, fertile, afânate. Genetic, 2n = 22. Fitocenologic, încadrat în Querco-Fagetea. Răspândit în Europa, Asia, America.

Com­poziţia chimică: frunzele conţin miricetină, leuco-antociani, acid cafeic, acid clorogenic, miricitrină, cvercitrină, bctulină, ulei volatil, zaharuri, substanţe minerale. Alunele (seminţele) conţin apă (cea 3,5%), ulei (62%), protide (14%), hidraţi de carbon (13%), săruri de potasiu (635 mg%),calciu (225 mg%),fosfor (330 mg%), fier (3,8 mg%), sodiu (2 mg%), urme de cupru, vitamina A (2ug%), vitamina B, (0,04 mg%), vitamina B₂ (0,02 mg%), niacină (1,4 mg%), vitamina

C (3 mg%).

Recoltare. Frunzele tinere (Coryli folium) se recoltează în iun.-iul. prin strujire. Sunt reţinute numai frunzele verzi, întregi, nepătate. Uscarea se face la umbră.în strat subţire, în camere,poduri sau şoproane aerate. Uscarea artificială până la 50"C. Mugurii (Coryli gemma) se recoltează prin strujire toamna după căderea frunzelor. Se usucă în casă, la temperatura camerei,în strat subţire. Scoarţa (Coryli cortex) se recoltează primăvara devreme sau toamna de pe lăstari tineri. Se usucă în poduri acoperite cu tablă. Florile mascule (Coryli llos) se recoltează primăvara în momentul formării lor. Se usucă în camere aerisite sau în poduri acoperite cu tablă. Strat subţire. Toate produsele se păstrează în saci

Bioterapie. Scoarţa,frunzele, florile mascule (amenţii) şi fructele au importanţă terapeutică mai ales în medicina umană. Principiile active din frunze au proprietăţi vaso-constrictoare, antihemoragice, antibactericne, antiin-flamatoare,antiedcmatoasc,cicatrizante. Uleiul volatil extras din frunze manifestă proprietăţi vasocon-strictoare. Uleiul extras din seminţe are proprietăţi antihelmintice (contra teniei), cmoliente,hipotensive. Scoarţa este folosită ca febrifug, în malarie. Florile au acţiune antidiareică, iar fructele antiancmică. Polifenolii (miricetină, leucoantociani, acidul cafeic) formează, pe mucoase sau ţesuturi lezate,o membrană de coagulare în care sunt înglobate şi bacteriile, rezultând o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Flavonidele (miricitrină, cvercitrină etc.) potenţează acţiunea antihemoragică, mărind rezistenţa capila­relor. Medicina populară utilizează frunzele, sub formă de extract apos sau hidroalcoolic, în tratarea leziunilor mici, amenţii ca sudorific şi astringent, iar scoarţa în cazuri de febră intermitentă nespecifică; seminţele sunt utilizate ca antianemic; cu ele se tratează anemia hemolitica; alunele sunt date în consum suferinzilor de rinichi pentru dizolvarea calculilor renali; mugurii sunt utilizaţi pentru tratarea hepatitei epidemice, astmului bronşic, emfizemului pulmonar şi silicozei pulmonare.

Medicină umană

Uz intern. 1. Pentru tratarea teniei şi eliminarea ei: ulei, se ia câte o lingură în fiecare dimineaţă pe stomacul gol. timp de 15 zile. 2. Pentru tratarea hemoragiilor interne uşoare: infuzie, din 1 linguriţă frunze uscate şi măcinate, peste care se toarnă o cană (200) ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 5— 10 minute. Se strecoară şi se bea călduţ. Acţionează ca vasoconstrictor. 3. Pentru tratarea hemoroizilor sau hemoragiilor interne miei. cronice: decoct, din 1 lingură frunze uscate şi măcinate la o cană (200 ml) cu apă. Se fierbe 5 mituite la foc potri vit. Se strecoară. Se bea călduţ. 4. Pentru eliminarea toxinelor (sudorific) şi ca astringent: infuzie, din 1 lingură amenţi peste care se toarnă o cană (200 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 10 minute. Se strecoară. Se beau 1 —2 căni pe zi. 5. Pentru comba­terea anemiilor uşoare: se consumă seminţele obţinute prin spargerea fructelor. 6. Ca adjuvant în hepatita epidemică, insuficienţa hepatică consecutivă, în tratarea astmului bronşic,emfizemului pulmonar şi a silicozei pulmonare: infuzie, din 1 —2 linguriţe muguri, peste care se toarnă o cană cu apă clocotită (250 ml). Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se beau 2 căni pe zi. Tonifiază parenchimul hepatic. Se pare că restabileşte elasticitatea ţesutului pulmonar. 7. Pentru tratarea varicelor, edemelor la picioare: extract fluid (preparat farmaceutic) din frunze: în doze de 60 — 80 picături pe zi. 8. Pentru tratarea hepatitei cronice: macerat din muguri de A. uscaţi şi sfărâmaţi în glicerat D,. Se lasă acoperit 8—10 zile. Se strecoară. Se folosesc 30 picături de 3 ori pe zi. 9. Pentru tonifierea sistemului nervos, ca remediu pentru diabetici, bolnavii renali (colici nefritice, litiază), bolnavii pulmonari (tuberculoză) şi pentru longevitate: seminţe de A. consumate ca atare. Cel puţin 40 pe zi (20 dimineaţa, 20 scara) timp de 20—30 zile. Chinezii le numesc „nuci ale longevităţii".

Uz extern. 1. Pentru tratarea ulceraţiilor, în periflebită, eritrocianoză a membrelor inferioare, pecingine, bube dulci: decoct,din 1 lingură frunze uscate şi măcinate la o cană cu apă (200 ml). Se badijonează locul de mai multe ori pe zi.