ANASON (Pimpinella anisum), fam. Apiaceae

Familia:Apiaceae
Genul:Pimpinella
Specii:anisum
Denumire populara: A. românesc, anis, anos, bădean. chimin dulce, chimion de grădină, hanus, hanos, molotru, molură. oniş, secarea, tarhon.
Parti folosite:fructele

Plantă erbacee, anuală, exclusiv de cultură, heliofilă, pretinde climă caldă cu precipitaţii de 400—600 mm anual, cu o bună repartizare în perioada de vegetaţie; Genetic, 2n = 18, 20. Cultivat din timpuri îndepărtate în Asia Mică, s-a răspândit în Europa şi alte continente.

Recoltare. Plantele se recoltează în iul.-aug.,prin tăiere cu maşini simple sau prin cosire. Fructele (Anisi fructos) se obţin prin treierat. Se usucă în aer liber sau în încăperi aerisite. Uscare artificială la 30 -40°C. Trebuie ferite de ploaie. Produsul să fie pur, fără seminţe sau fructe aparţinând altor plante. Se păstrează în pungi de hârtie, la loc
uscat.

Com­poziţie chimică: fructele conţin ulei eteric compus din anetol (80—90%), estragol, aldehidă anisică, alcool anisic, acid anisic, vanilină, hidrochinonă, crezol, eugenol, sofrol, miristicină etc; lipide (10—20%), colină, protide, zaharuri, amidon, substanţe minerale. Rădăcina conţine ulei eteric, manitol, miricanol. Tulpina şi frunzele conţin ulei eteric compus din anetol, probabil şi alte substanţe. Inflorescenţele conţin ulei eteric bogat în anetol (57%)

Bioterapie. Fructele plantei au importanţă terapeutică pentru medicina umană şi veterinară. Principiile active au rol tonic, antispasmodic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen. Uleiul de A. extras din fructe este utilizat drept carminativ, eupeptic, antiseptic şi aromatizant. Recomandat în tratarea anorexiei, bronşitei, insuficienţei pancreatice şi intestinale, balonărilor abdominale, viermilor intestinali, asteniei, menstrelor insuficiente şi dureroase, migrenei, tusei, vomei psihogene. Fiziologic, stimulează secreţiile glandulare (salivare, gastrice, intestinale, biliare, mamare). în concentraţii infime, uleiul volatil stimu­lează epiteliile ciliate de la nivelul bronhiilor favo­rizând expectoraţia; acţioneează asupra sistemului neuromuscular cu eficienţă în gastralgii şi contra colicilor. în doze mai mari are acţiune antiseptică cu stoparea proceselor fermentaţi ve la nivelul intestinului gros. Farmaceutic se foloseşte în compoziţia siro­purilor expectorante, cărora le îmbunătăţeşte calitatea şi le corectează gustul. în doze mari uleiul determină fenomene toxice, manifestate prin excitaţie, urmată de pareză musculară, ebrietate, tremor, euforie şi hipnoză. Sunt suficiente 45 de picături pentru a produce un efect de 12 ore. Toate preparatele alcoolice din A. au acţiune estrogenă, acţionând asupra lobului anterior al hipofizei. Uleiul serveşte la combaterea ectopara-ziţiilor (purici, păduchi) şi ca antiscabios. Medicină umană. Supradozarea produce stări de excitaţie puternică, insomnii, tulburări de vorbire, căderi psihice. Fructele vechi nu se folosesc deoarece devin toxice. Infuzia sau decoctul se prepară în fiecare zi, nu se păstrează de pe o zi pe alta.

Uz intern. 1. Pentru stimularea poftei de mâncare: infuzie, din 1/2 linguriţă fructe la o cană apă clocotită. Se lasă acoperită 10 minute. Se filtrează. Se bea întreaga cantitate înainte de mese. 2. Pentru tratarea bronşitei, insuficienţelor pancreatice şi intestinale, balonărilor abdominale, viermilor intestinali, lipsei poftei de mâncare: infuzie, din 1 linguriţă fructe la 300 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 20 minute. Se strecoară şi se bea în trei reprize înainte de masă. 3. Pentru combaterea durerilor abdominale la copii: infuzie, din 6 — 8 fructe la 100 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 10—15 minute. Se strecoară. Se dă cu linguriţa sau se bea fracţionat în 2—3 reprize. 4. Pentru combaterea viermilor intestinali: infuzie, din 2 linguriţe fructe la 100 ml apă clocotită. Se lasă acoperită 15—20 minute. Se strecoară. Se bea dimineaţa pe stomacul gol. 5. Pentru tratarea bronşitei, gripei: infuzie, din 1/2 linguriţă fructe la o cană apă clocotită. Se lasă 10—15 minute. Se beau 2 căni pe zi. 6. Pentru mărirea secreţiei de lapte la lăuze: a) pulbere, obţinută prin pisarea (zdrobirea) a 0,5 — 2 g fructe; aceasta se amestecă în mâncare; b) infuzie, din 1/2 linguriţă fructe la o cană, apă clocotită. Se lasă acoperită 15 — 20 minute. Se strecoară. Se beau 2—3 căni pe zi. Pentru tratarea de răceală, răguşeală, tuse, dureri de cap: decoct, din 3—4 g fructe la o cană de apă. Se lasă să fiarbă 5—6 minute. Se strecoară. Se beau 2—3 căni pe zi. 8. Pentru combaterea sughiţului: se consumă câteva fructe. 9. Pentru combaterea menstrelor dure­roase: decoct, din 30 g rădăcină la 1 litrii apă. Se fierbe 25—30 minute. Se strecoară. Se bea după mese câte o ceaşcă. 10. Pentru stimularea fiziologică cardiacă, a căilor respiratorii, căilor digestive, combaterea colicilor,gastralgiilor şi flatulenţei (eliminarea gazelor din intestin): ulei de A. Se administrează la adulţi în doze de 0,06—0,30 g pe zi, iar la copii câte o picătură pentru fiecare an de vârstă. în doze mici activează respiraţia, tonifică inima; în doze mari produce ebrietate, tremurâturi, stupefacţie, convulsii. Se intervine cu tratament simptomatic.

Uz extern. 1. Pentru tratarea sciaticii şi muşcăturii de şarpe: cata-plasme, cu pastă de fructe. Se zdrobesc câteva linguri de fructe, apoi se fierb în apă sau vin până se formează o pastă. Se aplică pe locul afectat. 2. Pentru tratarea gripei, răguşelii: inhalaţie, cu infuzie din fructe.

Contraindicaţii. Nu se administrează intern bolnavilor de ulcer gastric,duodenal şi colită. Fructele vechi sunt toxice.

Toxicologie. Produce stări toxice la animale în cazul consumului în exces de frunze şi seminţe. Simptome: tulburări gastrointestinale şi excitaţie nervoasă. Se intervine cu infuzii obţinute din flori de tei, muşeţel, administrarea de tanin,cărbune. în formele excitative se recomandă opiacee şi sedative (combelen, romtiazin).