BOBORNIC (Veronica beccabunga)

Familia:Scrophulariaceae
Genul:Veronica
Specii:beccabunga
Denumire populara:barbomic de baltă, bibornic, blabomic, blăbornică, bobolnic, bobâlnic, babohnică, babomică, bubolnic, burbolnic, busuiocul-broaştei, dreţel, ghiaţă de pământ, ghiaţa-pământului, briboi, pribolnic
Parti folosite:toate partile plantei

Plantă erbacee, perenă, hemicriptofită, helohidatofită, mezotermă, slab acid-neutrofilă, întâlnită pe terenurile inundabile, mlaştini, malurile apelor, în junii izvoarelor, din regiunea de câmpie până în cea subalpină.
Genetic 2n=18,36.

Compoziţie chimică: planta întreagă conţine multe săruri minerale, vitamina C şi unele principii active puţin studiate.
Alimentaţie Tulpinile fragede, mai ales vârfurile tulpinii înainte de înflorit şi frunzele se întrebuinţează ca salata; se poate consuma şi în amestec, 2/3 B. şi 1/3 năsturelul sau cresonul izvoarelor (Nasturtium officinale).

Bioterapie Planta (Veronicae beccabungae herba) este folosită de medicina umană tradiţională ca diuretic, antiinflamator şi antiscorbutic. Indicată în tratamentul scorbutului, scrofulozei, dizenteriei, în dureri renale şi toracice, hemoroizi, pecingine, pistrui.

Medicină umană.

Uz intern. în scorbut, scrofuloza, dizenterie, retenţie urinară şi hidropizie: a) suc proaspăt obţinut din plantă, de 3 ori pe zi câte 1 —2 linguri; b) planta consumată în stare proaspătă sub formă de salată.

Uz extern. Pentru tratarea hemoroizilor, pecinginei, pistruilor, ulceraţiilor de natură scorbutică: a) cata-plasme, cu planta proaspătă zdrobită, pe locul afectat; b) comprese, cu sucul obţinut din plantă