Anin negru (Alnus glutinosa)

Familia:Betulaceae
Genul:Alnus
Specii:Glutinosa
Denumire populara:anin, alin.
aniniş, arin negru, lipicios.
Parti folosite:frunzele ,mugurii,scoarta

Arbore foios, frecvent arbustiv, altitudine 800 — 900 m, maximum1 300 m în Munţii Harghita Genetic, 2n = 28.

Compoziţie chimică: scoarţa conţine substanţe tanante (cca 16%), protalmulină(taraxerol), almulină (taraxerol), lupeol, B-sitosterol, o triterpenă, substanţe minerale.
Frunzele conţin hiperozid,cvercitrină,dimetoxi-izolaricirezinol-xilozid, substanţe tanante şi substanţe minerale. Lemnul, pe lângă o parte din substanţele menţionate, conţine lignanmenoxilozid.

Recoltare. Frunzele (Alni foliurn) se recoltează înainte ca fructele să ajungă la maturitate. Se usucă la umbră, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Strat subţire. Se păstrează în saci de hârtie la loc uscat. Mugurii (Alni gema) se recoltează primăvara, până la pornirea în vegetaţie. Uscarea se face la umbră, în poduri bine aerisite. Se păstrează în pungi de hârtie. Scoarţa (Alni cortex) se recoltează primăvara de pe ramuri de 4—5 ani. Se usucă în poduri acoperite cu tablă, aerisite. Se păstrează în saci de hârtie la loc uscat.

Bioterapie. Scoarţa, mugurii, frunzele au importanţă terapeutică pentru medicina umană şi veterinară. Principiile active acţionează ca tonic amar, eupeptic, sudorific, diuretic, astringent, antidiareic, antireumatic, febrifug, dezinfectant, cicatrizant, antihemoragic, antiinflamator şi uşor antimicrobian. Recomandate intern pentru tratarea următoarelor afecţiuni: febră, stomatite, gastroen-terite, enterite catarale şi hemoragice, iar extern în tratamentul plăgilor, transpiraţiilor, opărelilor, durerilor de măsele, gingivitelor, ulceraţiilor, reuma­tismului, hemoragiilor externe superficiale etc.

Medicină umană.

Uz intern. 1. Pentru tratarea febrei şi diareii; decoct de 10 g (1 lingură) pulbere de scoarţă la o cană (200 ml) cu apă. Se dă în clocot. Se acoperă apoi şi se lasă 5 minute. Se strecoară. Se bea fracţionat în două reprize, la intervale mici de timp. 2. Contra diareii: decoct, din 2 linguri amenţi la cană. Se fierb 5 minute. Se strecoară. Se bea în două prize pe zi. 3. Pentru tratarea durerilor de stomac: infuzie, din o linguriţă muguri peste care se toarnă o cană cu apă în clocot. Se lasă acoperită 15 minute. Se strecoară. Se beau 1 —2 căni pe zi. Tratamentul se aplică empiric în M-ţii Apuseni.

Uz extern. 1. Pentru oprirea secreţiei de lapte la sfârşitul lăuziei şi vindecarea „împietririi sânului": cataplasme cu frunze tinere crude aplicate direct pe sân. 2. Pentru tratarea ulceraţiilor pielii, în leucoree, pentru tonifierea mucoasei bucale şi a gingiilor: infuzie, din 2 linguri frunze uscate, mărunţite, peste care se toarnă o cană (250 ml) cu apă clocotită. Se lasă acoperită 15—20 minute. Se strecoară. Se fac spăla­turi vaginale şi gargarisme. 3. Pentru tratarea hemo­ragiilor externe superficiale, reumatismului, transpi­raţiei şi opărelilor la picioare, durerilor de măsele, gingivitelor, ulceraţiilor ş.a.: decoct, din 1 lingură pulbere scoarţă la o cană cu apă. Se fierbe 5 minute. Se strecoară. Se tamponează local sau se spală. în afecţiunile bucale se face gargară.