BOZ (Sambucus ebulus)

Familia:Caprifoliaceae
Genul:Sambucus
Specii:ebulus
Denumire populara:boj, bozii, ibozlu, scai mărunt, soc mic.
Parti folosite:
rizomul si
radacinile,
frunzele,florile,fructele

Plantă erbacee, perenă, cu miros neplăcut, hemi-criptofită, mezofită, mezotermă, slab-acid-neutrofilă spre neutru-bazofilă, frecventă la câmpie şi deal, mai rar în zona montană, pe locuri unde se depozitează gunoaiele, pe lângă stâne, marginea drumurilor, căilor ferate, pe lângă garduri, locuri necultivate., formând grupuri compacte .
Genetic 2n = 36.

Compoziţia chimică insuficient studiată. Florile conţin rutozid, amine, derivaţi fenolici. Tulpina şi frunzele conţin ulei volatil, saponine, tanoizi, substanţe amare. Rizomul şi rădăcinile conţin urme de ulei volatil, acid valerianic, saponozide, tanin, substanţe amare. Fruc­tele conţin urme de ulei volatil, acid tarctic, acid malic, un colorant albastru.

Recoltare. Rizomul şi rădăcinile (Sambuci ebuli rhizoma et radix) se recoltează toamna cu cazmaua. Se spală într-un curent de apă. Se taie în porţiuni mici. Se usucă la soare sau la umbră, în poduri de tablă. Frunzele (Sambuci ebuli folium) se recoltează vara, pe timp frumos, după ora 10. Se usucă la umbră în strat subţire. Florile (Sambuci ebuli flos) se recoltează în lunile iul .-aug. Se usucă la umbră, în strat subţire. Fructele (Sambuci ebuli fructus) se recoltează la maturitate fiziologică, din aug. până în oct. Se taie inflorescenţa de la ultima ramificaţie. Uscarea se face la soare, în strat subţire, rărit. Uscarea artificială la 50—60*C. După uscare fructele se desprind de inflorescenţă prin frecarea pe un ciur cu ochiuri de 4—5 mm, apoi se trece prin vânturătoare sau selector.
Alimentaţie. Unii locuitori din sudul Transilvaniei şi din zona Subcarpaţilor de Curbură folosesc fructele negre la prepararea de vin, rachiu şi magiun. Fructele se culeg în aug.—sept. când ajung la completa maturitate fiziologică.

Bioterapie. Rădăcinile, frunzele, florile şi fructele au importanţă în medicina umană, mai puţin în medicina veterinară etnoiatrică. Planta este folosită de medicina umană cultă în tratamentul homeopatic al unor boli; are largă răspândire în tratamentul tradiţional etnoiatric. Toate părţile plantei posedă principii active cu proprietăţi diuretice,laxative şi purgative, sudorifice, depurative. Frunzelor li se mai adaugă însuşiri vomitive şi catarice. în unele regiuni planta mai este folosită ca analgezic în durerile de dinţi, antispastic, antialergic faţă de înţepăturile insectelor şi antiinflamator. Folosit în tratarea afecţiunilor renale, ascitei, tusei, cons-tipaţiei, în dureri de dinţi, reumatism, răni, umflături. Frunzele sunt folosite ca insectifug.

Medicină umană. Puţin studiată sub aspect farmacodinamic.

Uz intern. 1. Pentru tratarea afecţiunilor renale, combaterea răcelii, tusei cu stimularea eliminării flegmei: infuzie, din frunze uscate şi mărunţite, concentraţie 5%; se bea o cană pe zi. 2. Pentru tratarea bolilor de rinichi, ascită: decoct, din 2 vârfuri cuţit pulbere rizom şi rădăcină la o cană (200 ml) cu apă fierbinte. Se dă în clocot. Se strecoară. Se bea dimineaţa şi seara câte o jumătate de cană. 3. Pentru combaterea constipaţiei: suc,stors din fructe. Se ia câte 1 lingură seara înainte de culcare. 4. Efect laxativ: extracţie, prin plămădirea rădăcinei în ţuică, timp de 24—48 ore. Acţiune purgativă drastică, periculoasă.

Uz extern. 1. Pentru combaterea durerilor de măsele: decoct, din 4 vârfuri de cuţit la o cană (200 mii) cu apă. Se fierbe 5 minute. Se strecoară. Se ţine în gură 10—15 minute fără a se înghiţi. 2. în cazul răcelilor, cu dureri musculare şi febră, după ce se face o frecţie bună pe întreg corpul, bolnavul se acoperă cu frunze şi se înfăşoară cu un cearceaf. Se stă cca 30—60 minute. Stimulează transpiraţia şi vindecarea (aplicată în medicina populară). 3. Pentru periartrită scapulo-humerală (dureri ale umărului): decoct, din 150 — 200 g rădăcină sau întreaga plantă la 5 l apă. Se fierbe 20—30 minute. Se strecoară şi se adaugă apei de baie la 37—38°C. Se fac 21 băi pe cură. Se repetă de 2-3 ori pe an. 4. Pentru tratamentul răcelii,reumatismului: decoct concentrat din frunze, tulpini, eventual rădăcini,fierte într-o căldare. în decoctul obţinut se fac băi locale sau generale (aplicaţii în medicina populară). Decoctul plantei este folosit empiric pentru tratarea rănilor, umflăturilor şi durerilor de picioare la animale. Se aplică spălaturi locale.